nicio lacrimă nu mi-a picurat
pe sandale acid
erau roz ornate stupid și râdeau încălțând
picioare cambrate
se împleticeau precum caii
pe trotuare ridate perfid

aici vieți insipide atârnau la uscat
păcate semidocte săreau în piscine
evanghelizând mulțimi
rochia mea flutura vanități libertine
secunde tranșate agonizau pe străzi
ne iubeam cu ochii deschiși ca la pești
pe oriunde treceau mașini insolent
hai să mai sădim o pădure
unde se scrie pe pietre albe de râu
cu picioarele goale litere pline


tu legănai insomnii la barul din colț
tăcerile ostile te scuturau de scrum
mâna ta stângă purta o cătușă strident
ți-ai vinde libertatea pentru două suflete calde
un râu rece trei copaci verzi mii de cuvinte
așezate în sertar obedient
sufletul meu estropiat îl ai în buzunarul drept
mai cinstit



am aruncat în closet tocul rupt inima spartă
de o piatră din asfaltul lasciv
sentimentele se dezbracă la groapa de gunoi comună
sufletul îți doarme sedat printre cearșafuri
spălate cu balsam pliate cartezian
nu mai suna mesajul este prolix
la mâna mea brățara handmade are șapte
noduri legate gordian