Umbre din amurgul calm se înclină pe terasă
Pășind agăț șezlongul larg de paie ca un scai
Ochii cobor, o văd, e brună, fină, voluptuoasă
Scuze îi cer, ea spune :salve amico, come stai?

De sub bretonul scurt căpruii ochi mă țintuiesc
În o așa privire parcă mă pierdusem de demult.
De liceana ce scria poeme în ore-mi amintesc.
Trezitele emoții se agită-n jugulare cu tumult.

Ah tu erai îngân și gambele le simt ca secerate,
Tremur de mâini încerc s-ascund în buzunare
Cuvintele în italiană brusc le-am uitat pe toate
Totuși un "buona sera" spun și că surâd îmi pare.

E ea aceea pe care în seri cu milițieni pe drum
O așteptam sub geam să-i văd sub storuri silueta
În nuc aș fi dorit să sui ca o romanță cu parfum,
Din pieptul scos să-i cânt o serenadă ca vedeta.

Acum e puțin altfel înțolită și cu tocurile cui
Percep cum ele peste coronare nemilos apasă
Oftând îmi iau în incisivi cordul bătând haihui
Și zic esti tot la fel de suplă, divină, grațioasă.

Ea zâmbet îmi întoarce cu perle occidentale
În gesturi si grimase văd calm și siguranță,
Sedus ghicesc o indolență in coapsele fatale
Ochii între sâni îi scap, un hău fără speranță.

Þigara-n mâna îi dă un aer snob și plictisit
Fine falange au inele ca-n basmele persane,
Studiez rochița diafană ca un licean vrăjit.
Și invitat m-așez aproape de-ale ei bulane.

Un chelner blond aduce-n grabă un meniu
Cred că-l citesc dar e în altă parte gândul,
Mă regăsesc în clasa a 12-a, elevul pirpiriu
Lângă o talie care-mi reține-n gât cuvântul.

Comand o vodcă mare că nu prea am tupeu
Tăcerea ne presează, sunt clipe de suspans
În fine dau pe gât tăria cu-n gest de derbedeu,
Mă simt mai plin de vână și o invit la dans.

Lipit de sâni calc în picioare anii ce-au trecut
Ea voluptuos respiră în ritm de blues boem,
În șoaptă-i spun că-n școală visam să o sărut.
Șăgalnic îmi răspunde:te-am pus într-un poem.

Târziu, când luna plină prin nori ne spionează
Și ospătarii tineri cască cu mutrele pleoștite
Stinse amintiri cu vodcă dorințe stimulează
Încurajând sărutul lung de gânduri nerostite.