nici nu știți
ce fată cumsecade am fost...
dumnezeu mă culca
pe mâna lui dreaptă
scafandrii somnului
îmi aduceau la mal
toate visele
mă iubeam virtual
pe la colțuri de gând
cu toți ionii deodată...
nu știam de nostalgii bovariene
ca și corsarul cu ochiul teafăr
vedeam din ce parte
lumea poate fi cucerită
pân-am simțit încălzirea globală
și m-am aruncat
în cerneala unei călimări
înotând
câinește
pe spate
contra vântului
contra inimii...
valurile creșteau grăbit
în cercuri concentrice
câte unul pentru fiecare an
și țărmul se muta după ele...