Toamnă, dă-mi din roșul tău
Să-l așez pe-ai mei pomeți
Și să circul cum vreau eu
Printre arțari și oameni beți.

Toamnă, dă-mi din arămiu
Să mi-l iau peste cămașă
Ca-n amurg în parc pustiu
Să m-agăț de-o florăreasă.

Toamnă, dă-mi din castaniu
Să mi-l pun mândru în plete
Hoinărind cu mers zglobiu
Să iau zâmbet de la fete.

Toamnă ia o crizantemă
Și un chef de plimbăreală
Pune-ți rochie mai boemă
Să chiulim iar de la școală.

Toamnă și să nu dai ploi
Când de talie te-oi strânge
Că-n Undrea cu nucii goi
După tine mult oi plânge.