se vede o pată de sânge roșie/ precum rușinea fetei mari la scăldătoare/
prea vie ca să fie ștearsă/ prea adâncă să fie trecută cu piciorul/
o altă ispită pe via dolorosa/ un alt sacrificiu pentru picadori

pe cât de vechi sunt crucile șterse în cimitirele părăsite/ pe atât de vechi sunt
boabele de mură crescute printre ele/ pe cât de vechi sunt albastrul de Voroneț
și verdele de Sucevița/ pe atât de vechi sunt norii când se sparg și deschid cerul
ca pe o biblie/ pe cât de veche este roua sorbită de holda fierbinte/
pe atât de veche este foamea de pâine a omului

și precum umbra se pierde printre cele nevăzute în apa râului/ la fel
tremură Cristosul de tinichea în vânt/ și atât de viu se înalță cu de-a sila
brațele lui grele pironite/ cât să nu cadă cerurile pe pământ dintru început

totul pe vremea când oamenii făceau dragoste nu război și invers