Le știți pe toate numai voi,
Ființe încrezute, hilare și sucite!
Pe care devenirea le trece la strigoi,
Sărmane umbre, mereu neliniștite!

Vă dați silința în zadar
Să mă ucideți, încet-încet,
De-ați face-o mai cu har,
Ca grecii la banchet.

Respir din milă pentru aer,
Smerit mă simt și în concret,
Aud-adese-al lumii vaer
Și veselia zeilor la zaiafet.

În mine viețuiesc destine
Și certărețe, și pline de amor,
Care cunosc destul de bine
Pe cei ce ies în calea lor.

Biserici mici, în nordul moldovean,
M-ar vindeca de erezii precare,
Făcându-mă umil oștean
Ce-aude goarna trezirii din visare.