Interiorul meu e mut,
Niciun vis nu mă răsfață,
O insomnie m-a durut
Lăsându-mi semne-n față.

Să cred c-am fost când nu eram
Și nu aș fi acum când sunt,
Mi-e greu s-o fac și habar n-am
De sunt real sau doar pământ.

Puteam fi adevărul sec,
De-aș fi putut s-o dovedesc
În timp util, fără să trec
Peste o șansă-n omenesc.