Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu știu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alții, ce-ar crede că-i tot ușor, făr’ să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!

E cântec tot, ce-i aștepți geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neașteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum și viața -ce n-o simțim, doar când e veche,
Sau clopoțel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.

Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu știam că sunt și că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Și căutări în jur s-agăț... din ce-am atins și mai respir.
30.05.2013