GÂND PRIETEN



Aseară, un gând mi-a devenit prieten,
ivit de la periferia unei stări ipocrite,
învinețit de rafale denigratoare
cu zumzet mucegăit de lacrimi
din false, trecute confruntări crispate.
Încă nu-i înțeleg rolul de cuțit
care îmi atacă liniștea de solist tăcut:
ucigător de molecule pesimiste,
miner sau hoț strecurat în peștera mea !?
Mi-a invitat inima la dans
plutind delicat pe pielea vocii,
apucături de vagabond!?
Capcana sărutului ridică bariera
către imaginarul chip care-mi oferă
ultimele două picături de stele,
să renasc din păcat.