Votezi și plângi, să schimbi pe-o viață bună
buboiul existenței de pingea,
îi scoți cătușa visului din cea
mai mare za a porții de minciună.

Și zbori pe străzi ca fulgul cel de nea,
că tu alegi, iar votul te răzbună,
îți pui, în loc de bască, o cunună
și-ți faci și singur câte-o temenea.

Dar la sfârșit, când ieși de la cabină,
nimic în roz n-acoperă nimic,
e-aceeași ceață ultracarpatină,

aceleași javre-ți latră la buric,
când te descarci, fluid, pe nelumină
și-același vânt te bate inamic…