crucea de lemn a înmugurit de-atâta plâns sub pleoape
lacrimile lumânării șiruiesc a stele a greieri și a licurici
iar carnea mea mă doare alb conspirativ a moarte

în starea mea de dud înfășurat cu ceară
înmuguresc mereu și dau în floare
și ar* lumina ierbii în livezi
și urc în pomi fructe dulci și-un soare
în mine țipă ca un prunc în patul lui de lăcrimare
un dor durut de curcubeu și-mi este a plâns
și a rătăcire pe drumuri lungi și coridoare

de dorul tău m-am înnorat și-am plâns ascuns
și dintr-o dată am devenit un hohot colosal de ploaie
și ploaia mea în spații lungi s-a înfipt în umăr ca o piatră

în noaptea lungă cât o iarnă
vin paznici mulți și smulg
tot albul pur din crini și-l fac ninsoare

________________________
*) a ara