Clăbuc de vată, parvenit spiritul din noaptea zilei,
Odată cu învierea își țipând, mult așteptat, prezență...
Așa a început, fugarnic precum clipa, timpul ce-l menit
Să îmbrace un corp felin, într-un încet, plăpândă existență.

Neajutorat de orb, firav ca un miel pufos de Paște
La scara liliput, cerșind lumina albului pe-un sfârc de lapte,
A copleÈ™it Pământu’ încet, încet ’ntr-o joacă ce se naÈ™te
Nespusă, că nu-s vorbe; o dragoste fără pretins retur, perpetuată-n fapte.

Și-n albul pur de început răsar culori închise în pete,
Cum pictorul naiv azvârle guaÈ™ele ’ntr-un calcul alandala...
Ca-n jocul de-a natura, c-un tablou născând din pânză, pe îndelete
Storcând de albastru’ cerul, ca să-l pună în iriÈ™i ce înlacrimă cerneala.

E tot mai mușchi plușat și-i plin de inteligență inuită,
Căci înțelege orice, răspunde cu mult tâlc prin tonuri diferite.
Uman domesticat, în suflet atașat, cu o limbă nevorbită...
E un mereu aproape, veșnic așteptând îmbrățișări dorite.

Până într-o zi, când rut, nestăvilit mesaj, răzbate orice fire
Și simțul e tumult peste-orice risc, chiar peste moarte;
Ce nici n-ar fi, doar sex este eterna, dulce ispitire...
E parcă prevestiri de rău, de exces, de neștiute soarte.

E bătălia vieții; parcă a și-o da e totul, unic țel
Doar pentr-un dram de neștiut, plăcut, amor...
E scrisul de-un pisic ajuns adult, ce-a viețuit nițel,
Misterios de scurt, de-o existență... Așa pisicile se mor!

E despre Petty, cel cu ochi de cer, de care îmi este atâta dor, mi-e dor!
26.10.2013