agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1031 .



insomnii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2014-11-16  |     | 



uneori mi-e teamă să adorm ca nu cumva somnul să mă ducă departe de mine
și, într-o bună zi, pierdută de cea de odinioară, să aud nume la care,
chiar dacă aș vrea, nu voi putea răspunde nici măcar gestual...
să văd chipuri pe care, oricât m-aș strădui, niciodată nu le-aș mai recunoaște.
... cel mai teamă mi-ar fi, desigur, că nu ți-aș mai răspunde ție

uneori mi-e teamă și ochii să-i închid. atunci lămâii-ar putrezi pământul
printr-o unică rodire nefastă pornită dintr-o ploaie acidă de vară rea, absolut accidentală
și l-ar scufunda fără niciun drept de apel. în van privirea mi-ar fi larg deschisă
ea nu ar mai putea reflecta decât cel mult rătăcirile mele, o alta, nu pe mine

uneori încerc să ispitesc somnul cu luminile-aprinse
zeci de lumini, sute, mii... lămpi, lampioane, torțe, luni și sori, stele mărgelate
puse-n cercei la urechi desuete de regine trufașe de ne-nduplecat...
diamante, rubine, păpuși cu ochi din faianță deschiși spre dimineți
ca înspre picătura de rouă însuflețitoare și liniștitoare
chiar și-atunci însă somnul meu stă departe de mine...

uneori fac pact de neagresiune cu visele: eu le mângâi creștetele-nalte onirice
ele îmi promit regăsiri. duc dincolo aluaturi care, dospite peste puterile lor, se autoatrofiază

uneori dezleg cuvintele să vină să oblojească plăgile supurânde ale marelui-pământului
atunci poate și sângele meu mai repede s-ar aduna la rădăcini. nu s-ar mai prelinge
indiscret-indecent în văzul celorlalți, mult prea la exterior, deloc inteligent, deloc precaut

uneori... ajung să mă complac în nesomn și chiar ajung să adorm cu fața învelită în cuvintele-vise

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!