Nu toată lumea,
Neapărat,
Are nevoia
Cea mai mare
De echilibru
Cumpărat
Cu armonii
Plictisitoare.
Totdeauna
Ai de învățat
Și de la prostul
Cu mintea goală,
Chiar dacă sare
Necontrolat,
Ca sănătosul
Tun,
În boală.
Inteligentul
E mai rece,
Dar
Are plictisu-n gură.
Te ia la rost,
Apoi te trece
În iad
Cu-o-njurătură.
Prostul
Încearcă să imite,
Se-neacă
În idei oculte
Și,
Ce aude,
El transmite
Oricui ar vrea
Să îl asculte.
De ai inteligenți
O sută,
Abia găsești
Folos
La unul,
În schimb,
Oricare prost
Te-ajută,
Chiar și când face
Pe nebunul.