agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 994 .



Valerie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2014-11-22  |     | 



Valerie nu împlinise încă șapte ani.
Valerie dansa pe șotroane. Dansa și cânta nepăsătoare, aproape obraznic.
Mama îi călca șorțulețul. Îi potrivea șuvițele în proprii ochii. O trimitea la scoală.
Mama nu știa însă că Valerie crescuse:
Pentru ea putea fi la fel de bine un băiat... cu plete

Valerie nu uitase însă nimic. Prin sângele ei Eva o striga:
Uite-o cum își dă părul pe spate și cum își modulează vocea!

Valerie se joacă mult cu păpușile
Acolo în pătuțul alb ivit în mijloc de pădure despletită,
Asaltată de violonceliști în pelerine negre lungi și prințese deocheate
Ce-și flutură evantaie dezinvolt-provocator,
Ea își așterne acareturile ca un om mare:
Are multe pe ordinea de zi: un soldățel cu mâna ruptă,
Un creion mult prea tocit ca să mai coloreze,
O gărgăriță neastâmpărată care tocmai și-a pierdut o aripă...
Un vis care o tot bântuie de-o vreme-ncoace
Și nu știe cum să-i dea de cap...

Valerie se-cruntă adesea și cade pe gânduri
Mijlocelul subțire stă se rupă și toate viespile o invidiază.
Valerie își potrivește un surâs și nu-l eliberează
Decât la momentul potrivit, atunci când știe
Că el va acționa pe deplin. Și clipește ștrengărește.

Valerie râde în hohote că fluturii se ascund în buzunarele ei
Convinși fiind că a sosit furtuna. Furtuna însăși trece.
Valerie denumește tot ce întâlnește în cale: de la firul indiscret al ierbii
Până la tulpina neclorofilată a ciupercii sau
La gestul lui de a o ține de după umeri. Și se simte atât de bine!
Mai bine ca atunci când mama o sărută pe frunte.

Valerie se tupilează în iarba uriașă
Nu i se mai văd decât ochii. Nu i se mai aud decât suspinele.
Trupul ei fraged mângâie gâzele din mușuroi. Obrajii ard.
Glezna subțire face cicoarea să tresară și să-și cheme astrul
Pasărea liră înalță poeme-curcubeu pe cer.
Valerie s-a îndrăgostit pentru prima dată:
De muschetarul cel mic al lui Dumas.

Azi i-a scris prima scrisoare (cu alfabet incomplet)! Dar nu-i nimic,
Sigur va înțelege el. Mama e convinsă că i-a scris lui Moș Crăciun
Numai Valerie știe și nu divulgă secretul!
Și țopăie din nou veselă cu inima-i complice să-i sară din piept...



Valerie nu a împlinit încă șapte ani.... Valerie crește pe zi ce trece...




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!