Am fost convins, de atâtea dăți,
Că va sosi și vremea-n care
Să stau departe de răutăți
Ce m-ar sili la remușcare.

Când sunt lovit de astazie
Bavard știut, bârfesc bucolic,
Desprinde-m-aș de algofilie
Cât nu sunt beat ori melancolic.

Adio, dragii mei luceferi
Și Cătăline părăsite,
De noi profită proștii teferi
Cu insistență de termite.

Mi-e ciudă că mă las să sufăr,
Să ard pe vetre părăsite,
În loc să fiu frumosul nufăr,
Purtat pe ape liniștite.