am galaxii noi sub coastă
plutesc în mijlocul orașului ca presimțirile
noaptea fug scrijelesc ziduri
dacă polițiștii ar știi cine-și scrie iubirea pe monumente m-ar închide în temnițe
cu șobolani tineri și grași

îmi schimb culoarea ochilor în funcție de absența soarelui
dragul meu să vezi cum nu devin
cum rămân nemișcată în fața unei gropi
și-mi imaginez că țevile sunt galerii pentru furnici supradimensionate

am avut odată o păpușă blondă
într-o zi am plecat să adun struguri și o cioară îi îndrepta părul cu pliscul
mama îi pusese capul într-un par.

așa trebuie să fie
te joci de-a amintirile până când vine cineva te sărută pe frunte
și mâinile lui de caracatiță alunecă în vid.