văzduhul șoaptei tale un Ou de înger naște
în șoapta dumnezee privești în ochi Iubirea
în alta, nosferată, apoi întorci privirea
și cauți Adevăru-n terestrul a cunoaște

de verbul meu mi-e silă, nu crede, cercetează
cuprins în Sfera mică de-al nopților fantasm
sunt litere puține ce-au inima vitează,
Credința nu le-apare ca într-un simplu basm

în dimineți cu tine, cu vorbe-n catifea
mai tandră-i viețuirea în clipa nemișcată
în nudul tău ibricul punându-l de cafea
un pic te doare buza cea în sărut mușcată

miroși a despărțire ca flori de câmp pe masă
eu urlu în tenebre tăcerea cea rămasă