fiindcă toate îmi merg de-a-ndoaselea cum zicea topârceanu
și primăvara poeților este mereu doar o copie la indigo negru a soarelui
o eclipsă a muzelor pișcate de degete precum pomii de albine harnice
în definitiv de ce să nu scriu încă o poezie cât timp ceilalți mai dorm
să alung apneea de dimineață

ieri am fost la analize la policlinică și un venerabil cu galoși și căciulă de miel
spunea că februarie ar trebuis scos din calendar
că viața de iarnă târzie e tot mai grea că el știe că la anul e an bisect
că băsescu nu a fost gospodar și ceaușescu îl întrecea la chivernisit
dar avea mulți câini în ogradă răspunde un domn binevoitor
care juca rolul de vocea a doua
de care mă împiedicasem când am intrat pe culoarul cu pacienți
dar ceaușescu avea mulți dușmani răspunde bătrânul sfătos
și chiar printre rudele lui
pe mine mă încearcă mirarea ca în copilărie când nu înțelegeam
de unde știu toți atâtea despre ceaușescu dar eu tac ca întotdeauna
am înțeles doar că aceștia doi au fost președinți și mă mirau numele lor ciudate
chiar dacă eu nu m-am interesat de ei vreodată că doar n-aveam de ce
singură și cu monede de cinci bani în buzunar și ieri și azi

mi se ia sânge mult și mi se lipește plasture
plec în urma bătrânului și el se întoarce de pe scară fiindcă își uitase rețeta
toți bătrânii sunt la fel când e vorba de președinți
toți tinerii sunt la fel când e vorba de bătrâni
pe ușa de la parter scrie închideți cu grijă nu trântiți
eu stau între două vârste și scriu poezii pe tastatura cu litere șterse
a e o s c r i u n m sunt cele mai des lovite
fiindcă orice limbă are un schelet pe care crește mai multă sau puțină carne
în funcție de anotimpuri oasele scrâșnesc
dar mie îmi pare rău că nici limba nu rămâne la fel
așa cum nimic nu poate fi simțit de două ori
ușa mea de la intrare este alta în fiecare zi câte puțin mai veche și mai roasă
înțeleg că președinții se schimbă dar de ce doamne ai lăsat
porțile sau zidurile sau limbile
mereu altele