DE PRIMÃVARÃ


Petale flori de măr
peste gândurile mele
lăsate fără semnătura vanității.
Primăvara scutură cerul de ger,
praful stelelor de mult sinucise.
Bumerangul luminii lovește la întâmplare.
Sfințește sărbătoarea busuiocul,
rădăcinile în carnea pământului
colorează desfrâul dorințelor
și aerul tremură.
Perechi de ochi lacomi
caută mesajul perpetuării
în antecamera morții.
Flota promisiunilor atacă
speranțe hoinare ale începutului,
lumânări proaspete.
Ironia soarelui-panaceu corupe
chiar și tristețea vremurilor.
Totul zvâcnește, dansează, cântă.
Chiar și eu mi-am uitat defectele
din partitura acelui val ciudat
care m-a adus la picioarele tale
cadavru răsfățat al uitării.