M-acopăr cu pături și corturi nervoase
corturi cu nervi și mușchi sunt oameni, au prins viață,
le-am dat;
oameni însângerați
plăpumi perne pălării
mă-ngrop

mă-nțep cu propriile-mi oase de pe dinăuntru
scobitoare
cu bucăți mari de carne roșie în vârf
și crudă
roz, pălește
sunt eu
din ele oase îmi ascut o carapace și un scut și săbiile
avortate die piele
ca capetele de dragoni care nu scuipă decât abandon
și mă îmbracă în corset lucios
ca pe un cavaler amoral
schelete pe schelete
sunt un Iisusul răstignit în falnicele mele rătăciri
va-nțep pe toți dacă-ndrazniți un gând de-a mă atinge

de frică
m-ascund în carcase negre ca de casete video
audio
îmi țes o țestoasă din suflet și mațe
și cazematele mi le ridic
cum le ridicam cu vară-miu și unchi-miu când eram pui;
o diferență doar - acum nu mă mai joc
în loc de perne, soldăței, indiferența-i arma
ziduri

se-ntinde ura ca Nutella pe pâine
și mizantropii
și se rotesc ca cinci copii în jurul meu
și joacă prinsea pe-asfaltul gurii mele
și izolația ca o planetă și înc-o izolație ca stea
să stea pe loc și ea nu știe
mi-am desenat un cerc în care
dorm ca o regină pe scânduri
și gândurile rezistă ispitei de-a fi scandaloase
sau orice de dragoste.

îmi înfloresc închisori printre neuroni ca copăcei
albaștri
un buchet de nimic
nu mai simt decât un pic
corsetul și mormanul de scheleți
și macaraua și cârjele
sunt doar ambalajul și structura fără decor
fără conținut
mă piș pe ea de libertate tot murim
.