în noaptea asta îmi arunc umbra peste orice altă femeie
#și mă prefac că ești tu
ai mâna mea înfiptă în gât așa cum îți place
ca un cadavru potrivit stângaci în montura fostului său om
încă îți mai cresc flori din gură dar se usucă
ca pe buzele crăpate ale unui vulcan
#mă prefac că ești tu și îmi face bine

atlas a obosit
și-a lăsat globul la puntea unei ierni fără de tine
pe bordura din fața spitalului
și doar tu ești de vină pentru ce s-a întâmplat
te-ai complăcut în ce ai devenit
în maladia unui orgasm cu fața în pernă
în ce am reușit să iubesc
și-n tot ce ai ajuns să urăști

simt că m-aș fi mutat cu tine în turnul babel
orice ating se prăbușește
și-mi rămâne doar bruxismul
ca singură mângâiere

ieși greu din mine cu erupții cutanate
vomă și transpirații dimineața.
până și heroina părăsește mai blând sistemul

dar sunt mândru de tine.
ai fost rănită toată viața
iar acum ești puternică ai învățat să rănești.

m-ai lăsat cu un sfânt mai puțin pe umăr.
prin coastele mele trec neîncetat sulițele
acelora pe care le-am iubit
și nu am simțit nimic
până la tine.