uneori primăvara vine numai cât apare soarele
din blocul celălalt
se învârte într-un ochi albastru
mă mângâie pe fiecare os în parte
pe alocuri cu fiori de durere
într-o lumină ce-și caută
începutul.

și gata
e iar dimineață clară în bucătărie
chiar dacă au rămas paharele de vin nespălate de aseară
câteva monede scoase de prin buzunare aruncate pe masă
plus alte mărunțișuri ce mi se fixează pe retină

apoi deschizi geamul
te-ntorci zâmbind cu sufletul pe-afară
faci mâinile căușe mă cuprinzi
ca pe-o păpădie înspre maturitate
cu grija să nu-i zboare puful