De ce iubito-n capul tău
Se ceartă liniștea
Cu tine?
Pe ce?
Pe neplăceri
Vecine
Cu teama ta de hău?
Pe scaunul de la birou
Îți zboară gândul
Prin ferești
Precum o stare
De ecou.
Copiii îți produc o perturbație
ÃŽn tihna ce-o aveai
Până mai ieri,
Te zbați
Și nu știi să-ți oferi
La toate astea
O explicație.
Avut-ai timp
Puțin
La îndemână
Să-i controlezi îndeaproape,
Așa că,
Ei pot să se îndoape
Fără să dea
Din mână.
O frământare
Sumbră
Îți spune
Că nu e bine,
Cu toate că o umbră
Nu-i umbră-n sine
Și-un rău nu-i rău
ÃŽntotdeauna!