ascult armonia singurătății
se plimbă pe străzi obscure în taxiuri galbene
între noi doi furtunile electrizează patul lui Procust
nu-mi muri ca șarpele timpului
la asfințit
doi stâlpi doi guguștiuci doi pași
mă poți sfinți cu tăcerea iubirii
care scutură pomii de vise cu gratii

unghiile nopții ne tatuează pe spate
singurătăți de o noapte singurătăți abisale
neîntâmplarea ne rupe turta rutinei
trei străzi patru inimi cinci morți
sub poarta sărutului trec amintiri nefardate
ochii nopții mângâie diafan cerul
cu albăstruie pleoape
mâinile tale strâng curcubeul de sunete
cântă la două mâini demonii iubirilor oarbe
armonia ta îmi despletește părul /martie cu parfum de femeie/
plouă cu o mie de (re)sentimente

strada se lărgește ca la o nuntă de cartier
îmi înghit singuratatea parcă ruptă din cer