agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-04 | |
Plângeau toți de cum risipeau pragul ușii veștejite
Și decojite de pasul greu al morții de zmoală. Femeile cădeau primele cu tot cu florile pitite După hainele lungi pătate cu un machiaj negru, de oală. Afară plângeau bărbații veghind, prin ferestrele-aburite, La căpătâiul unui trup de sticlă ce și-a izbit ultima suflare De tavanul scorojit, bătrân, făcut din lemne-acoperite Cu o țărână prăfuită în care avea să zacă, mort, trupul-floare. Lumânările râdeau înfricoșător cu flacăra lor pâlpâitoare De jalnicele chipuri plângătoare ce zăceau în umbra Purtată de îngerii morții ca o cortină învelitoare A unei ființe ce și-a clădit timpul cu mintea. Zăceau pe pieptul mortului vânăt și rece Trandafiri cu spini, margarete veștede și crini sângerând de dor. Dor de apă, dor de piept de mamă cu pântece Senine și izvorâtoare de iubire caldă și glas tămăduitor. Sicriul de lemn uscat își dărâma puterea nefirească Peste scaunele prăpădite și crăpate care zăceau bolnave Înălțându-se, pe picioarele plesnite, din podeaua bătrânească Care se prăbușea în valuri de praf și pământ în zidurile firave. Prin fața porții lepădate de credința mângâietoare Zburau, nemernice, nebune și diavolești, râsete de vânt Care vuiau, furau suflând din tot viața curgătoare Și o târau pe uliți și pe drumuri, cu flori și mort,în mormânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate