transmis prin fiecare lucru revărsat
în structura mea
apăsat vechilor tumulturi
te am în mintea mea scânteie
care se încheie atunci când iau foc
inchizitoare în capăt soroc în cer
te implantezi atât de gingaș
încât nici nu bănuiesc
se pare că domolim
ritul anotimpurilor
văzând jumătatea plină a paharului
devenim aproape frați înviați
care amână ce este extravagant sau înalt
ocupându-ne de viețuirea stingheră
care așteaptă venirea păsărilor călătoare
apoi teatrul frânturilor conducând
inima cu pași galopanți
fiecare propria ei poveste
privind în jurul nostru
ca niște spărturi de unde
eu am să alcătui un gând
despre ce e colorat la noi
clipe de mireasmă și de liniște
plecând fiecare în drum spre serviciu
scriitori ai discursurilor, poemelor
despre moartea pisicilor pe șosele
lasă-le pe ele
hai să ne facem din nou
prismatici dacă mai știm
ceva despre mărturisirile noastre