TE ROG



Stau la fereastra gândurilor,
te privesc cum treci zâmbind
pe alea sufletului meu
și risipești lumina tinereții
ca soarele de primăvară.
Clipesc și dispari.
Apar fulgere de imagini,
furtună cu zombi de sentimente
și resentimente lacome să muște
din liniștea cimitirului de amintiri.
Clipesc și dispar.
Închid fereastra și mă așez
pe altarul patului,
învelit de aceași rugăciune
care de mulți ani
nu vrea să mă ierte.
Ajută-mă să adorm
în visul tău,
te rog!