ciopor la hanul cu noroc
unde se dă cu-n cent paharul
din țară a sosit cobzarul
și-hangița-i păcătoasă foc

de-ți vine poftă de-o guriță
e om de treabă cârciumarul
îi faci cu ochiu iasă banul
și ești servit promt de-o aniță

la fel ca-n vremea haiduciei
select sălaș de rrom mânie
chiar din butoi licoarea viei
se bea vârtos pe datorie

ilustră haită de nomazi
scurmând la poarta omeniei
gunoaiele democrației
se vor pairi printre cei granzi

ei proletari adevărați
beizadea de-aurolaci
cu nemții vor să fie frați
privește-n jur mai bine taci

în centru chiar la masa mare
același rică cel mai fante
înconjurat doar de romane
fecioare pure și infante

se-înșela paraschivescu
el nu la cer a fost plecat
atunci sub numele de escu
rică din țară-a emigrat

îl știe azi tot occidentul
specialist în bancomate
alba și neagra sunt fumate
de pomină-i la el talentul

prin fum cu gust de țigănie
pirande-ncearcă cu ghiocul
să-l scoale de pe năsălie
să îi ghicească nenorocul

gagiu și-aici pe picior mare
pufăie șmecher din trabuc
parcă-i un pașă cu ciubuc
miroase-a șatră ce duhoare

li se-mplinește acum visul
cu of of of și le le le
celebre ritmuri de manele
ce nu a auzit parisul

plină de lanțuri și inele
își frânge formele amarnic
drăcoaică ce te dă-n belele
dansează chiva din buric

sub rotocoalele de fum
se scoală rică cilibiu
nu a muclito-i încă viu
doar fața-i neagră de la scrum

“hai bă petreceți ca la noi
să ne-amintim gustul piftiei
azi imigranți mai ieri cioroi
sărmani bastarzi ai româniei

să nu mă credeți vreun mut
fiindcă fumez naționale
vă-mbrac în copârșeu de zale
cu banii luați de la barbut

departe suntem de ai noștri
și acră-i pâinea la străini
de dăm cu jula prin vecini
e doar să nu muncim ca proștii

zilnic îmi joc viața la barbut
cine se pune-i stric afișul
mai adu fă chivo de băut
el dă cu zarul eu cu șișul

mă...nu mai am decât un vis
eu rică fante de obor
fac și pe dracu' chiar omor
să ajung și fante de paris”

începe gore să le zică
în vin 'și-îneacă toți amarul
cu ură dau pe gât paharul
și mai comandă încă-o sticlă

abia-înțărcați de la colastră
seară de seară vin să plângă
se iau de gât cu mâna stângă
orfani cu inima albastră

iar de ceva li se năzare
uită de tot de zeu de casă
își scot cuțitele pe masă
să-i vezi cum mușcă din pahare

și-atuncea să îi potolească
îi pupă chiva pe buric
se varsă vinul peste iască
oftează-adânc nu zic nimic

dar cum se face dimineață
mai însetați zglobie gașcă
o iau pe străzi să mai cerșească
umili o porție de viață