Când vine vorba
De bătrâni,
De alții,
Nu de noi,
Dorim să fie buni,
Să facă față
La nevoi.
Să poată ei acestea toate?
Bătrânii?
N-am auzit vreodată!
Că timpul
Peste ,,tot” se-abate,
Bătrân e dânsul,
Noi… niciodată!
Te uită-n ochii mei
În fiecare zi,
Bătrâni sau tineri
Ei răspund
Necesității noastre
De-a iubi
Mai mult ca orișicând.
Eu te ajut
Să treci prin lume
Cu capul sus
Și zâmbet degajat,
Tu mă iubește
Fără glume
Și dă-mi ce ai mai bun
De dat.
Că nu-s bătrân
Se vede berechet
Și din aceea că-ți adun
În fiecare zi
Gingașe flori
Să-ți-amintească
De un sonet
Cântat în nuc
De multe ciori.