e acel miros acel aer afânat de plimbare pe calea victoriei
hainele femeilor se încrețesc ca o lăptucă
e vremea silfidelor cu ochii verzi

o fetiță ajunsă la pubertate așteaptă la capătul liniei de tramvai
la nodul final unde vatmanul schimbă macazul
copilul s-a îmbrăcat dichisit și-a lustruit pantofii prea strâmți și geanta
intră singură în muzeul de istorie ca o sfântă între lumânări
se oprește cu ochii mari în fața columnei lui traian
și a tezaurului de la pietroasa
rememorează cuvintele
din basmul tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
copilăria ei ca iedera pe un zid vechi

într-o vilă din cotroceni e liniște de nu se-aude nici musca din farfurie
istoricul burlac își pierde timpul cu nonșalanță
trage husa peste cadavru
și îl ascunde într-o nișă din spatele bibliotecii
în definitiv e primăvară