și chiar dacă beau peste măsura paharului
tot îi simt
cum se încolăcesc ca niște șerpi
de șireturile bocancilor mei


locuiesc într-o primăvară îngrozitoare
fumez în numele tatălui și tușesc în numele mamei
mesele se împiedică iremediabil în pașii mei ce
se îndreaptă spre capătul pământului unde
fiecare patron care se respectă
a construit la un moment dat o încăpere destinată celor ca și noi
ăștia
care îngălbenesc printre cuvintele oamenilor
cu un pahar de țuică în mână


și nici nu ai idee
cât de mult vreau să-ți mărturisesc
cum arată o înjurătură de femeie care
a reușit să fugă
din palmele mele


de mâine însă
toată frica mea de astăzi
o să-ți aparțină!