plăpândă abia ținîndu-se pe picioare
făptură suflet necules
rostogolită-n omătul roșu ars de soare
sub limba lui de înțeles

primăvară cu ochii speriați
de așteptările celor care o ucid
la naștere și mult timp după aceea
primăvară rupând maluri și nervi
metafore pe buzele vinete
de ultimă suflare
suflet tranzitoriu verbul meu
e ascult

urechea mi-e la pântecele tău
când mă naști
întreb
dinăuntru