să mori ar fi ultimul lucru la care te-ai gândi
nici nu-ți trece prin minte cât de simplificat este acest drum într-o lume
în care se zice că mergi la odihnă

o casă amenajată unde plătești chiria ca pentru ultima noapte de dragoste
întâia în care niciodată nu te-au înconjurat atâția oameni
care tocmai acum s-au gândit să exagereze despre cât de bun ai fost și
cât de repede ordinara asta te-a sedus
de ce sunt triști te întrebi cu inima aia rece
rece cu ochii închiși într-o visare definitivă
tot așteaptă să le spui cum e cu iarba verde de acasă
cu sfinții suspendați de o aură cât un disc de soare
dacă ai întâlnit cunoscuți și cum e viața pe acolo
în timp ce șterg false lacrimi care strică tenul
lumânări în mici colonii lasă fluturi de fum să se sinucidă
de pereți spânzurate chipuri de lemn fac tăcerea și mai gravă
sufletul tău planor

se poate muri civilizat dacă ai bani pentru chirie transport
un părinte bun care să ridice spiritele prin evanghelie
câteva acorduri cu dumnezeu

și merele care nu știu decât de ispită

(1 aprilie 2015)