din dealurile cele fără culoare scriu
marți va fi ultima octombrie în visul acesta
pietriș verde încremenit sub privirea pogorâtoare
dar tu ești singura măgură și măcel de strigoi
în faptul serii
din povârnișuri dulci buzele tale am să smulg un sărut
care mă va urma lent și obraznic într-un act de putrefacție
violent și coerent în aripile mov ale înserării
obscene și indiferent de norii mov coborâți pe gâtlej
o șampanie tulbure întrebând
în pahare de mine
și de anii uitați în
pântecele tău
de .....