Printre nori negri ce ne tot apasă
Care-l acoperă pe mândrul soare
A apărut o rază luminoasă
Atât de mândră și de zâmbitoare

Că dintr-odată cerul plin de nori
Nu-mi mai apare-așa de-apăsător
Iar norii-aceia amenințători
Sunt duși de vântul veșnic călător

Și-n locul lor vin alții sus în cer
Străpunși de-aceeași rază de lumină
Ce-o percep astăzi ca pe-un giuvaer
Trimis fiind de forța cea divină

Să-mi lumineze sufletul și gândul
Și să mi-arate că nu m-a uitat
Când mi-a fost zdruncinat cumva avântul
De cerul negru, foarte înnorat