Rama



Pășeam tiptil pe lângă casa gândurilor tale
Ochii erau grădina umbrită de clipiri
Ca norii trecători grăbiți de soartă,
Iar respirația zefir de primăvară
Era cântec șoptit în vis netulburat.
Sub gardul genelor, în colț, o lăcrămioară
Pioasă parfumul risipea în lumea ei.
Priveam ascuns după ruina unei amintiri
Pictura existenței trecătoare
Și mă rugam de autor să nu semneze
Momentul de destin pe care îl trăim
În rama unei zile oarecare.