nimic de spus, un alter mă-nconjoară
pe cerul gurii doarme-n mine luna
și adevăruri se desprind întruna
din miezul tău în oare-a câta oară

nimicnicia-i soră cu minciuna,
în pântece a prins ca să mă doară
divinitatea-n mine de coboară
nisipul din clepsidră strânge duna

un timp ce mi-a rămas să am aproape
în viețuire-aceasta de prisos
se scaldă în culoarea unor ape

din omenirea cea de lut sunt os
și când va fi cu taină să mă-ngroape
m-or dușmăni prieteni pe dindos