tac și ascult poveștile de bisturiu ale tatălui meu
aș vreau să fiu probabil dar
nu mă pot abține
să nu gesticulez înaintea lui
cu un discurs gălăgios despre natura mortuară
a lucrurilor din bucătărie
când te cuprinde starea aia de doliu
imediat după prânz și
nu poți să faci nimic pentru a înlătura aceste imagini
tata vorbește măsurat
aproape în surdină
tac și îl ascult cum îmbătrânește în ochii mei
și este un joi care
parcă nu se mai termină niciodată
închid laptopul
lumina
chiar și lumina ochilor
dar nu rezolv nimic
doliul a început să se aștearnă pe geamuri
ca un praf subțire
până când nu am mai înțeles pe nimeni
și
a început să se facă
vineri