în camera aceea sordidă cu miros de oameni și șoareci
tai decupaje din hârtie
fereastrele reflectă luna celor mai amare zile
când pâinea se împarte între patru pereți
visezi cu aurora boreală lipită în piept
/husky rebel al nemărginirii albe/

ochii curăță picioare de litere
cu lacrimi de mir
icoana sclipește pe un perete unde ți-ai scris
ultimele silabe de dar
nu ucide foamea literelor
date la tipar
mai lasă un gol de umplut cu îngerii care scriu
într-un întuneric amar

citește zilele și nopțile lumii
viața este pisica aceea grasă
cu mustăți simandicoase
atunci când miorlaie strânge-ți șoarecii la piept
și nu le da drumul să-ți umble prin gânduri
/rozătoare fecunde/
până nu se va deschide ușa sufletului
unde tiptil-tiptil vor începe
să se creadă scriitori