toată lumea închidea ochii
ca și cum prăbușirea acelui obiect de îmbrăcăminte
prevestea o întreagă catastrofă
ca și când lovitura rochiei de pământ
ar fi destrămat certitudinea ecoului comun de mai târziu
când vulgaritatea nu mai desfigurează
mințile calvine

dezbracă-te de tot răul ăsta frumos
care te privește cu o poftă de nedescris
dezbracă-te și dăruiește-ne și nouă
puțin câte puțin
din sălbăticia pielii tale

și s-a dezbrăcat de semne până îi puteam vedea sângele curgând prin vene
și i-am privit pielea înroșindu-se
sub asediul cuvintelor mele
după care i-am smuls banii de pe pleoape
și am plecat să beau o bere