pliezi vise în umbra tavanului solitar
cu migala unei gospodine trupeșe calci cearșafuri mirosind
a haite
mă iubești după o măsurătoare
care nu greșește doar tu greșești
omul din tine scoate colții mușcă marginea lunii
coapsele calde
îngeri amputați se tăvălesc
purtând la gât infamele aripi

jocul de-a un cer și o mare
este ca atunci când pictăm pânze cu tonuri de umbre
eu cu tălpile desculțe în mâinile tale
tu cu funia trecutului legată de gât
simpli tocmai atunci când fluieră trenul
și ai uitat să îți arunci dramul de noroc
în vagoane

miroase a dans în familie
nimeni nu ascultă pe nimeni
el plătește un fan curier până la ușa vecinei
eu deschid cutia milei și număr copacii tăiați
câinii latră surd dragostile tale toate
mă simt ca la carnaval port măștile cu ură
dar zâmbesc larg/apele cresc intre noi
scade lumina nopțile își umflă ego-ul

în piața cu porumbei bătrânul hrănește iluzii
în paltonul ultimei veri înainte de a-și rade barba
un înțelept care scutură butoiul lui Diogene
dacă te iubesc îmi va curge sângele până la Ohrid
voi umple brazda cu silabe sărate
o să-mi cumpăr o moarte onestă o iubire ca o pictură
neterminată și vom dansa în familie...
cu nopțile deschise

dacă mă iubești/poet al pustei cu cai dezlegați/
misterul va colora peștii oceanelor
cuvintele ne vor închide gura
și-o să te scriu din imaginație
tăcere pură