Că ne-am ascuns
De ochii lumii
Într-un ungher
De piatră,
Unde răceala
Sperie pe unii
Ce își doresc
O vatră,
Că lumea s-a înfuriat
Hrănindu-și monștrii
Cu tot ce i-a-nvățat
Deștepții,
Poate proștii,
Că ospătarul,
La terasă,
Ne-ntreabă ce dorim,
Ceva
Cu brânză grasă,
Sau
Încă ne gândim,
Că o fetiță,
Lângă mine,
Gustă din fructe
De pădure
De mama ei
Spălate bine
Cu ape minerale
Pure,
Că vântul bate
Rar
Spre masa
Cu mâncare
Adusă de același ospătar
Înțepenit
Între spătare,
Se-ntâmplă,
Vezi bine,
Pe muntele măreț
Vândut
Fără rușine
Oricui
Și cu ce preț?