cămașa ta lila căzută la marginea patului
(spui si acum că era bej-galbui, de fapt,
și că lumea se colorează diferit în irișii mei)
pășesc pe vârfuri în sufrageria înaltă
sumbră și rece, conservând perfect umbrele
unei înserări dintre cele două războaie
și dintre două întâlniri la Sburătorul.

și făcând totul precum mă-nvațase tata demult
ating talpa încinsă cu buricele degetelor
umezite cu limba
sfârâitul ușor și fierbințeala se sting într-o clipă
manșetele, mânecile întinse și mângaiate cu palma
pe marginea comodei din secolul 19
pânza netedă și fierbinte desenează pacea lumii
pentru veacul ce vine direct pe pielea mea
iar la sfârșit gulerul, totul fără o cută
așa cum mă-nvațase tata demult
pe masa lui de călcat.
doar venele mele întinse și zumzetul de harpă electrică
din sângele meu.

și curtea interioară cu porumbei.