am să nasc în fiecare vară de acum încolo
când din albastrul ochilor mei
se rupe apa
și cu durerile facerii vine
pe viață fericirea

și-am s-o respir până-n inimă
iar inima în lapis-lazuli să se prefacă
s-o treacă toate apele
învolburate
să strălucească și mai tare

și-ai să mă limpezești întotdeauna tu
aducându-mi un litru de mare
sub pleoapele fiecărui anotimp