singur
cinez afară
țărănește
cu doi căței
de usturoi
și-un păhărel de plastic
de trei ori umplut cu vin
roșu pe placul ultimei iubite

la radio ascult
secolul iluziilor

neinvitați apar pe rând țânțari
cu dorința lor vampirică

neinvitate câteva furnici se furișează
spre farfurioara cu felia de tort
le alung cu o furtună
suflată printre buze

privesc cerul
gândesc la Paradis
însă amintiri păcătoase
mă opresc la bariere

spațiul e-mpărțit frățește
între specii zburătoare

aproape de capul meu liliecii
un pic mai sus rândunelele
pe deasupra lor pescărușii

zburători
sus de tot
oameni pasageri
în avioane silențioase
numai luminițe

nimic nu mă deranjează
e-nceputul unei nopți liniștite
cu nimic programat
nici o așteptare
nici o întâlnire
nici o partidă

mă simt ca săpunul unui turist
lăsat după ultimul duș
nimănui nu pot fi de folos

prinde-mă iubito
dacă
poți