Văd clipele pe-obraz sărate,
Cum se preling usor, virgine
Și ochii tăi, strigând: Bărbate,
E timpul supărat pe mine.

Ajung în templul tău albastru,
Privesc cupola grea rănită,
Clepsidra, sărăcit pilastru,
E-ngenunchiată și-obosită.

Din alte vieți adun îndată,
Tot timpul netrăit cu tine,
Le pun în perna ta de fată,
Când încă nu visai în mine.

Cum însă timpul nu ajunge,
Adun ce-i de trăit în mine,
Și vindec unde se prelinge,
Iubirea clipelor din tine.

În pace timpul îmi zâmbește,
Și aripile îmi sunt tăcute,
Iubito, ia și îmi citește,
Balada clipelor pierdute.