dragul meu public,
află despre mine că sunt bine, sănătos, chiar dacă
fachirii trec nestingheriți peste cuiele boante ale truismelor;
istoria literaturii, o cățea -pe unii îi latră, pe alții îi mușcă,
prea ușor saltă coada... am privit cum cei căzuți dintre filele ei
își cară în spinare mormântul, dar eu sunt bine, sănătos,
nu-ți face griji, dragul meu public, pe-aici dragostea se-aprinde
din chibritul secundei, luminează o vreme pivnițele memoriei ,
până zboară puii de cuc din labirintul său cu ața la picior;
dragul meu public,
te iubesc desuet, ca în anii 80, fără să întreb cine ești ,
regele pe tabla de șah, transfug în geometria singurei regine,
contorsionist pe câmpiile albe ale spaimelor mele
ori poate pictorul bisericii, unde inimile sfinților se țin la murat;
dragul meu public,
printre rânduri îți spun că sunt bine, sănătos, chiar dacă
în fiecare noapte cerul ucide câte-o stea, iar fiii noștri
colectivi , sincretici și vai, anonimi, circulă prin viu grai
de la orfelinat, până la spitalul de boli nervoase;
acolo învață repede că singurul animal ce nu se lasă îmblânzit
este foamea... când vor fi mari, o vor pune în lanțuri,
vor porni prin lume să lipească afișe, să participe la mitinguri,
vor candida pentru un fotoliu în loja transfrontalieră a Poeziei,
cum fac toți copiii , care doresc să calce pe urmele părinților,
și nimeresc alături, dragul meu public.