au dus lucrurile până la capăt
și au orbit frumusețea

aruncau unii în ceilalți cuvintele surdomuților plecați
să cucerească străzile
în mijlocul nopții
și nu îi întreba nimeni
de ce își așteaptă sfârșitul la începutul vieții

peste drum de mirarea mea
un autobuz transportă pâine celor vii
lumina farurilor se zvârcolește dureros
în ochiul drept care
s-a îngrămădit de frig într-un trup de femeie
uitat de mult
undeva
sub o streașină

după ce au să ducă și în mine timpul până la capăt
după ce sufletul din trupul femeii
o să se ofilească
cina de la sfârșitul zilei
o să hrănească toate cohortele care
stau la pândă
de jur împrejurul surdomut
al vostru