după trei ore
cu ochii privind fix în tavan
mă întrebam ce gust are moartea într-o cameră de hotel
eu întins pe un pat într-o liniște abstractă

număram în gând toate colinele

cârciumile în care am mâncat terasele unde am băut

& toate femeile
care de la un timp
au gustul unei singure nopți

o noapte la maxim
într-un întuneric misogin

o zi la limita unei dorințe

muzica unor dimineți fără nori

& toate cuprinse într-o singură pagină

într-o cameră de hotel
pașii femeii abia ieșită din baie

clape de pian

albe

ca pielea pe care o mângâiam aproape simțindu-mă

mă roagă

în timp ce
îmi mușca lobul urechii

-apasă mai tare-

&

înfigeam cuțitul aproape de inimă